E così partono le prime ore già stanche e annoiate di una giornata di novembre, follemente profumano di pietre, de cunti e de rumanze in quel luogo angusto, anniricatu de fuma, in quell’affratto a ra rasa di fuocularu
U focularu
Era bellu e tantu caru chiru viecchju focularu. Se quadijiava ra famiglia, tutti quanti jianu a ligna. De luntanu se capiscia si a famiglia se scarfava quannu chiddra ciminera era tantu chi pippijiava. E si u fuocu arrussicava doppu pocu nivicava lesta lesta t'arrassava e sazizze te facìa e ra gamma scumparìa. E sirvìa ppe’ cucinare cu ri tripidi a misura e ‘mpicate supra a cappa cassarole ccu frissure. Nu vancu e lignu e latu nun mancava e a nnu cipparieddru t’accucchijava. A ri lati du caminu, na cucchijara,nu cuppinu. Se parrava cu ri figli ca a sintire,se stavienu se cuntava ncunu fattu da paura ne murienu A nnu latu c’era sempre na pignata cu ra panza sempre chijna de cucciata. E de vernu ccu ra nive, a Rivintinu se manciavanu ruseddre ccu ru vinu. E famiglie de na vota, sutta a cinnara ammucciate se juncianu tutte e sire e arrustianu patate. Quannu se facìa ru puorcu, supra u tribbidu cchiù granne s’arrustianu sazizze e puru carne. Quannu u juarnu era scuratu, a mugliere ccu’ maestria, chjina e grassu, benedica, a quadara pue mintìa. A vijiliaa de Natale tutta in festa è ra famiglia, ccu’frissura e lignareddre si ccè frijienu e grispeddre. Ccu’ re case ammodernate chiste usanze su’ canciate, chistu munnu ch’è modernu, senza riegule viviennu, edi certa a censeguenza ca a ru mpiernu stamu jiennu. Povarieddru u fuocularu se stancaru e te sciuddraru e ssi arriva ra virnata trova ll'anima nchjiatrata.